Salariu confidential pentru Isarescu & Co from BNR Department

In presa de azi citesc cu stupoare ca guvernatorul nu mai vrea sa-si declare veniturile in documente publice. Sincer, nu prea conteaza ce isi doreste dl Isarescu pe motiv ca legea este una petru toti, indiferent de fotoliul pe care il ocupa fiecare.

Ce ma deranjeaza este ca salariul enorm pe care guvernatorul l-a avut in anul 2006 nu cred ca este cel real pe motiv ca Isarescu a fost implicat, cu siguranta, in diverse comisii si comitete pentru privatizarea fostelor intreprinderi devenite ulterior companii. Adica, astfel de venituri nu se fac publice defalcat, pentru fiecare activitate prestata?

Inteleg ca acesti oameni sa fie platiti pentru potential, dar atunci cand nu se duce la bun sfarsit o privatizare, cum a fost cazul CEC, ce ne facem? Facem rebranding pe o institutie comunista si platim si oamenii care nu au fost capabili sa gaseasca o solutie pentru vanzarea bancii. Din curiozitate, voi calcula la un moment dat cate case pentru sinistrati se pot face din banii alocati pentru privatizarea esalonata a CEC-ului. Cred ca voi avea niste rezultate foarte interesante.

Basescu decoreaza posturi de radio

Posturile de radio Europa Libera si BBC Romania vor fi decorate de presedintele Romaniei. Inca nu stiu de ce nu s-a orientat Basescu catre ziare sau televiziuni din simplul motiv ca efectul ar fi fost mult mai vizibil. Bine, sa nu omitem faptul ca Europa Libera si BBC Romania ies din circuit. E posibil ca, pe principiul sa aducem mortului primul omagiu, Basescu sa incerce sa iasa si el cu ceva din tipare inainte de campanie, ca doar are nevoie de oamenii care vor migra spre alte posturi. Sa traim de la foarte bine in sus.

Whatever

Citesc pe tot felul de site-uri ca foarte multi au o problema cu dezertarea din presa si implicarea in politica. Unde e problema? Faptul ca anumiti “analisti” vor sa vada cum e sa fi si ales, nu doar citit, e un experiment foarte bun pentru ei. Singura conditie de bun simt este ca acesti indivizi sa sa nu se intoarca la jurnale sa fie vocile oligarhilor.

Sa luam un exemplu relevant: Gabriela Vranceanu Firea. A fost jurnalista, a reprezentat guvernul in mandatul lui Mugur Isarescu, iar dupa terminarea mandatului a revenit in presa. De ce? Poate pentru bani, poate pentru alte scopuri. Oricum, nici asta nu conteaza, Problema este ca acum Firea conduce doua publicatii, un cotidian si o revista, si pe deasupra mai este moderator al unei emisiuni televizate, difuzata in prime time. Unde este impartialitatea? Despre obiectivism nu discut pentru ca nu este relevant. Cum isi poate justifica aceasta doamna invitatii si intrebarile?

Bineinteles, orice jurnalist bun are o relatie aparte cu sursele. Stie ce si cum sa le ceara. Se practica santajul finut sau grosolan, in functie de personaje. Insa se practica. E curios de vazut ce se va intampla cu fostii jurnalisti, care cunosc deja fenomenul, cum vor face ei fata relatiei jurnalist – fost jurnalist, actual politician. Cu siguranta ca lucrurile sunt mult mai complicate pentru ca fiecare are resurse. Din acest motiv consider ca nu trebuie ca un politician sa redevina jurnalist.

Pe langa toate aceste probleme care tin de culisele ambelor profesii, ramane de vazut ce proiecte vor propune jurnalistii transformati in politicieni. Vor initia oare o lege a presei doar de dragul de a demonstra ca au puterea? Vor avea grija ca stirile sa fie pozitive sau negative? Vor avea oare interesul ca acele campanii initiate de diverse institutii de presa sa se tranforme in legi? Vor aparea oare materiale despre ei pe motiv ca sunt santajati de nu-stiu cine? Tot ceea ce imi doresc este ca meciul sa fie fair si sa-l vad live.

Un nou termen pentru Insula Serpilor

Disputele intre Romania si Ucraina pe tema “Insulei Serpilor” nu par sa se transeze prea curand. Argumentele pro si contra vor fi exprimate si pe 1 septembrie la Curtea Internationala de Justitie. Nu cred ca se va ajunge la vreo concluzie, dar spectacolul poate fi interesant.

Dupa ani buni de judecata, istoria recenta a demonstrat ca subminarea legislatiei internationale nu este blamata decat de jurnalisti. Nimeni nu a facut vreun demers impotriva legii prin care Rada Suprema atribuia un nume unui teritoriu care nu era al Ucrainei. Nimeni nu a facut nimic pentru a demite un ambasador care sustine sus si tare ca Ucraina are dreptul de a fac orice pentru ca acest teritoriu este mostenire lasata de sovietici. So, nothing else matters.

Gandeste liber

Impresii despre ce se intampla

Nu am trait din plin comunismul. De fapt, pot spune ca nu l-am simtit pentru ca nu aveam varsta necesara sa inteleg multe lucruri. De altfel, era neinteresant, copil fiind, sa ma macine probleme politicii. In minte mi-au ramas, insa, cateva scene din perioada ‘90-’91, cand mergeam cu parintii la mitingurile din Piata Universitatii. Nu intelegeam care e scopul desfasurarii evenimentelor, insa vedeam totul de la inaltime de pe umerii tatalui meu. In imbulzeala care era, acolo ma simteam in siguranta.

Imi amintesc o mare de capete care se minunau in fata unui podium. Imi rasuna si acum in cap  vocile celor care scandau la unison lozinci, nume si alte insiruiri de cuvinte care nu aveau nicio noima pentru mine. Si daca ma uit acum pe imaginile filmate atunci, tot nu inteleg de ce s-au intamplat toate acele lucruri.

In urma cu ceva vreme, citeam intr-un editorial foarte bun urmatoarea concluzie: „Nicio bunastare nu e posibila intr-o societate de oameni neliberi”, citea atunci presedintele. Citea si uita. Libertatea controlata la gioale, intr-o tara in care ridicam din umeri si cantarim oferta prafuita a partidelor politice, e ceea ce ne oferiti si dumneavoastra, domnule Basescu. Nu putem spera decat ca uneori chiar rostiti adevarul. Cum spuneati, „oamenii vin si pleaca”!.

Cam asa se leaga si in mintea mea ideile. Au avut loc diverse revolutii sau lovituri de stat sau ce-or fi fost toate acele acte impotriva unui sistem nedefinit. Si toate astea pentru ce? Probabil ca multi au scos bani frumosi din iluziile poporului si atat. Altceva nu avem. Eu, ca simplu cetatean al acestui stat, nu pot spune ca apreciez pe cineva pentru ce a facut pentru condamnarea unui regim opresiv. S-au constituit diverse institutii, autoritati si comisii care au doar scopul de a constata ceea ce milioane de oameni au trait peste 20 de ani. Din pacate, traim intr-o perioada in care se fac studii ale caror concluzii converg catre ideea ca mai trebuie facute cercetari pentru determinarea unei cauze.