Impresii despre ce se intampla

Nu am trait din plin comunismul. De fapt, pot spune ca nu l-am simtit pentru ca nu aveam varsta necesara sa inteleg multe lucruri. De altfel, era neinteresant, copil fiind, sa ma macine probleme politicii. In minte mi-au ramas, insa, cateva scene din perioada ‘90-’91, cand mergeam cu parintii la mitingurile din Piata Universitatii. Nu intelegeam care e scopul desfasurarii evenimentelor, insa vedeam totul de la inaltime de pe umerii tatalui meu. In imbulzeala care era, acolo ma simteam in siguranta.

Imi amintesc o mare de capete care se minunau in fata unui podium. Imi rasuna si acum in cap  vocile celor care scandau la unison lozinci, nume si alte insiruiri de cuvinte care nu aveau nicio noima pentru mine. Si daca ma uit acum pe imaginile filmate atunci, tot nu inteleg de ce s-au intamplat toate acele lucruri.

In urma cu ceva vreme, citeam intr-un editorial foarte bun urmatoarea concluzie: „Nicio bunastare nu e posibila intr-o societate de oameni neliberi”, citea atunci presedintele. Citea si uita. Libertatea controlata la gioale, intr-o tara in care ridicam din umeri si cantarim oferta prafuita a partidelor politice, e ceea ce ne oferiti si dumneavoastra, domnule Basescu. Nu putem spera decat ca uneori chiar rostiti adevarul. Cum spuneati, „oamenii vin si pleaca”!.

Cam asa se leaga si in mintea mea ideile. Au avut loc diverse revolutii sau lovituri de stat sau ce-or fi fost toate acele acte impotriva unui sistem nedefinit. Si toate astea pentru ce? Probabil ca multi au scos bani frumosi din iluziile poporului si atat. Altceva nu avem. Eu, ca simplu cetatean al acestui stat, nu pot spune ca apreciez pe cineva pentru ce a facut pentru condamnarea unui regim opresiv. S-au constituit diverse institutii, autoritati si comisii care au doar scopul de a constata ceea ce milioane de oameni au trait peste 20 de ani. Din pacate, traim intr-o perioada in care se fac studii ale caror concluzii converg catre ideea ca mai trebuie facute cercetari pentru determinarea unei cauze.

Possessed – Balanescu Quartet

balanescu

Kusturica

Bubamara – Emil Kusturica

Justificarea notelor obtinute la licenta (aviz pentru Adomnitei – proiect de lege populist, acum, ca vin alegerile)

Din punctul meu de vedere, una din cele mai grele, dar si cele mai importane situatii cand vine vorba de orice evaluare, fie ea licenta sau nu, o reprezinta justificarea notelor obtinute. Si nu oricum, ci o justificare oficiala, cu argumente unice, fara echivoc, notate intr-un barem elaborat in acord cu cerintele din lucrarea respectiva.

Eu, de exemplu, am avut parte de argumente incalificabile cand mi s-a dat nota 4 pe o lucrare la etica. Respectiv, individa care figureaza ca profesor mi-a spus ca am luat nota 4 pe motiv ca ea nu da nota 2. Evident, am intrebat-o de ce mi-ar da nota 2, iar ea mi-a raspuns ca nu am bibliografia necesara. Eu am considerat ca bibliografia poate fi si o parte din cursuri, iar ea mi-a spus ca notitele de curs nu sunt bibliografie. Pai si atunci de ce trebuie sa scriu la curs? Oricum, si fara bibliografie, tot nu s-ar fi ajuns la acea nota.

In cea de-a doua faza a discutiei, profesoara mi-a zis ca nu doar bibliografia este problema, ci si faptul ca nu intelege. As putea face aprecieri la capacitatile individei de intelegere, dar prefer sa rezum discutia purtata cu ea. Astfel, am inceput sa citesc paragraf cu paragraf ( nu foarte mult, pentru ca “lucrarea” ocupa 3/4 dintr-o pagina A4). Mi-a spus ca intelege. Apoi mi-a zis ca daca am o problema, sa merg la decan. Evident, nu am fost sa transez problema la decan, pentru ca, in opinia mea, situatia era foarte clara. Nu aveam nevoie de aprobarea decanului ca sa constat ca ea a facut un abuz, si l-a asumat prin folosirea unor argumente impertinente si continua sa fie profesoara.

Acum, dupa aceasta povestioara, sper sa initiez o petitie prin care sa cer initierea unui act normativ care sa aiba drept scop justificarea oficiala in termen de nu-stiu-cate zile a oricarei note obtinute in urma unei evaluari. Evident, aceasta nota explicativa se va face in urma unei sesizari depuse de oricine are legatura cu lucrarea respectiva.

Vreti ca profesorii sa va explice de ce picati la examene? 1) Da, pentru ca vreau sa stiu cum gandeste subiectele profesorul respectiv 2) Da, pentru ca vrea sa vad unde am gresit 3) Da, pentru ca vreau sa inteleg baremul 4) Nu, pentru ca oricum nu conteaza explicatiile, ci nota 5) Nu, pentru ca nu ma intereseaza nota, ci cunostiintele pe care le am 6) Nu, pentru ca deja m-am stresat prea tare ca am venit la examen View Results Make your own poll

Dezamagirea de la Bookfest

Targul de carte de la Romexpo mi-a displacut complet in acest an din simplul motiv ca in perioada electorala majoritatea indivizilor lanseaza tot soiul de carti mai mult sau mai putin inspirate de consilieri foarte  apropiati. Am avut deosebita neplacere sa  aud un discurs despre  politica externa a Romaniei chiar din gura sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu. Cu toata simpatia pe care o port acestei persoane, mi se pare patetic ca Ungureanu sa vorbeasca despre ce ar trebui sa faca politicienii romani cand ies in lume, in contextul in care pe site-ul SIE sunt renegate serviciile de informatii de la Bruxelles. Dar poate ca Ungureanu isi pregatea discursul pentru campania prezidentiala.

O alta dezamagire pe care am trait-o la Bookfest a fost standul celor de la Adevarul. Un stand impecabil, colectii de lux cu Vintila Corbul si multi altii, organizare perfecta, carti suficiente si o atmosfera destinsa, excelenta pentru o lectura placuta. Am avut insa o singura problema cu acest stand: acolo trebuia sa fie o chestie de presa, nicidecum o prezentare a editurii Adevarul Holding.  Totusi, merita sa fie mentionat si Patriciu, pentru ca am  o vaga impresie ca a fost ideea lui.

In rest, organizarea de la Romexpo a fost anarhica, cu greu dibuiai standurile de prin diverse pavilioane. Noroc ca aveam o tentativa de harta si putin spirit de orientare in spatiu.

P.S.  Simo, eu citesc mai bine cartile online decat in print. Data viitoare stam pe net, ca sigur gasim din prima ce cautam.

O reintalnire placuta

Ieri am avut parte de o revedere in plina strada cu unul dintre profesorii mei din liceu. Nu are sens sa dau nume sau sa apreciez aceasta persoana. Conversatia a fost, pentru prima data, cred, bilaterala. Poate si pentru ca vroiam sa stiu ce impresie are despre mass media. Si am aflat ca acest profesor are oroare de presa. Mi-a spus ca singura publicatie pe o savureaza este Romania Literara. Atat. Nu poate citi ziarele pentru ca sunt atatea interese in momentul in care scrii un text incat, poate, nu merita efortul sa intelegi nuanta. Printre multele lucruri pe care le-am auzit s-au numarat si cele despre bani. Si mi-a povestit ca au fost probleme cu plata salariilor si ca, o perioada, profesorul in cauza a trebuit sa traiasca din meditatii si imprumuturi. M-am intrebat de ce oare a facut acest gest si inca nu am gasit un raspuns.

Despre atitudine, in functie de perspectiva

Unul din lucrurile care se practica in viata de zi cu zi are treaba cu asocierile. Intodeauna orice este asociat cu ceva usor reconscibil de fiecare dintre noi. De exemplu, Mutu este asociat cu H, Elvis al nostru este sotul sotiei sale iar fata aia combinata cu fotbalistul Chivu este femeia care se marita cu Chivu.

Cu ceva zile in urma il ascultam pe Badea care citea un titlu din EVZ, “Ziua femeii care se marita cu Chivu”, si, evident, comenta gestul oamenilor de la Ringier de a titra asa ceva. Intr-un fel, Badea avea dreptate. E un gest de marlanie sa scrii la modul asta. Dar, daca ma gandesc un pic, Badea cum face asocierile? Nu zice de unu si altu ca “e ala care a facut nu-stiu-ce”? Si asta nu e gest de marlanie? Sau el are voie sa vorbeasca asa pentru el e Badea si face rating OTV-ist?

P.S. Pentru toti maniacii deontologi care fac spagi la greu din campanii… cele mai ieftine texte sunt alea de opinie. Deci… vedeti cum negociati spatiul editorial sa va luati banii pe numarul de puncte atinse.

Centrul istoric din Bucuresti… locul unde este interzis sa mergi cu masina

Un gabor ratacit in zona Lipscani…

Un nenea care a trebuit sa faca slalom printre craterele de pe strada…

O tanti de la primarie… cred… care a venit sa inspecteze muncitorii in zona Hanul lui Manuc

Dosarele securitatii sunt la defunctul CNSAS si la IICCR

Toata lumea vorbea intr-o perioada de multiplicarea dosarelor de activisti care demonstrau ca X si Y au sustinut regimul si au informat Securitatea. De prin 2000 si ceva, s-a infiintat un organism, CNSAS, care trebuia sa fie un fel de Inchizie care sa spuna cine sta si cine pleaca dintr-o functie obtinuta cu mari sacrificii. Dupa n’shpe mii de verdicte de politie politica date mai-marilor nosri indrumatori spirituali si nu numai, s-a infiintat printr-o hotarare de guvern si Institulul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR).

Initial, IICCR putea sa-si desfasoare activitatea in baza urmatoarelor articole din Hotararea de infiintare a Institutului nr. 1.724 din 21 decembrie 2005 :

Art. 2  Institutul are ca scop investigarea stiintifica si identificarea crimelor, abuzurilor si incalcarilor drepturilor omului pe intreaga durata a regimului comunist in Romania, precum si sesizarea organelor in drept in acele cazuri in care sunt depistate situatii de incalcare a legii.

Art. 3 Pentru realizarea scopului prevazut la art. 2 Institutul are urmatoarele atributii principale:
a) analizeaza din punct de vedere institutional regimul comunist, sistemul de putere in cadrul acestui regim;
b) evidentiaza natura relatiilor dintre activul de partid si fosta Securitate, dintre aceasta si celelalte verigi ale sistemului represiv din Romania;
c) descrie modul de organizare si de functionare al acestor institutii in administrarea actului de politie politica;
d) prezinta activistii de partid, ofiterii si magistratii care lucrau in cadrul aparatului de represiune;
e) identifica abuzurile si crimele savarsite, ordonate sau inspirate de catre persoanele care au ocupat functiile prevazute la lit. d);
f) aduna date, documente si marturii cu privire la toate actiunile care au lezat drepturile si libertatile omului in anii regimului comunist si pe baza acestora sesizeaza organele de cercetare penala, indiferent de timpul si de circumstantele in care acestea s-au petrecut;
g) identifica responsabilii aparatului de decizie din domeniul propagandei comuniste, responsabilii pentru actele administrative si deciziile economice care au generat manifestari ale represiunii in viata sociala si culturala, de la cartelarea hranei zilnice pana la limitarea accesului la informatie, arta si cultura, prin acte de cenzura;
h) aduce la cunostinta opiniei publice crimele, abuzurile, instigarile la crime în numele “luptei de clasa”, savarsite de persoanele care au ocupat functiile prevazute la lit. d).

Art. 4   Pentru îndeplinirea atributiilor prevazute la art. 3 Institutul urmareste:
a) alcatuirea unui sistem clasificat al tipurilor de crime, abuzuri si incalcari ale drepturilor omului pe intreaga perioada a regimului comunist si stabilirea responsabilitatilor decizionale si de executie pentru fiecare dintre acestea;
b) crearea unei baze de date care sa cuprinda numele fostilor activisti de partid din nomenclatura, numele cadrelor fostei Securitati, numele fostilor ofiteri de armata, militieni si magistrati care au participat la actiuni de politie politica;
c) identificarea acelor legi, decrete, hotarari ale Consiliului de Ministri, decizii ministeriale, regulamente interne si alte prevederi, secrete sau nesecrete, care au stat la baza organizarii si functionarii aparatului represiv;
d) publicarea unor rapoarte trimestriale si a unui raport final anual, care vor sintetiza rezultatele investigatiilor intreprinse.

In aprilie 2007, hotararea de infiintare a IICCR a fost modificata prin Hotararea nr. 388 din 25 aprilie 2007 in felul urmator:

Art. 1 Hotărârea Guvernului nr. 1.724/2005 privind infiintarea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.195 din 30 decembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Alineatul (2) al articolului 1 se abroga.
2. La articolul 3, după litera h) se introduc cinci noi litere, literele i) – m), cu următorul cuprins:
“i) sustine, in conditiile legii, prin asistenta de specialitate proprie sau prin colaboratori externi, demersurile legale pentru obtinerea reparatiilor morale si materiale de catre victimele regimului comunist si ale fostei Securitati;
j) organizeaza activitati muzeale in locatii puse la dispozitie de institutii si autoritati publice centrale si locale;
k) organizeaza activitati de cercetare stiintifica, conferinte, expozitii sau seminarii cu caracter informativ-educativ, publica studii si documente rezultate, in urma cercetarilor;
l) formulează puncte de vedere privind crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului, savarsite in perioada regimului comunist in Romania, care ar putea conduce la elaborarea unor proiecte de acte normative cu scop reparatoriu;
m) elaboreaza, coordoneaza si participa la programe si/sau proiecte de cercetare, stagii de pregatire si instruire in domeniul de studiu si investigare prevazut de art. 2.”
3. După alineatul (1) al articolului 3 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
“(2) In vederea indeplinirii atributiilor care ii revin, Institutul se poate adresa Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, precum si autoritatilor si persoanelor prevazute la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, cu modificarile si completarile ulterioare, in vederea obtinerii de informatii, documente sau acte in legatura cu domeniul sau de activitate, in conditiile legii.”

Deci, pana la intrarea in vigoare a hotararii din aprilie 2007, IICCR a avut acces la documente clasificate, inclusiv la dosarele de colaboratori prin derogare de la Tariceanu. Deci, toata gargara facuta de Dinescu si alti indivizi care ziceau ca CNSAS a fost singura institutie publica care avea acces la dosare este contrazisa de o hotarare data de Guvern si publicata in Monitorul Oficial. Bine, nu pot uita de comisia prezidetiala anticeausista condusa de “membrii societatii civile” care a avut si ea acces la dosare cu obladuirea lui Basescu. dar aia nu era o institutie publica. And now, show must go on… Inca astept desfiintarea CNA.

Cat ar costa sa tratezi o blonda?

Intodeauna am avut o problema cu oamenii care epateaza. Din pacate, abia acum realizez ca, in cazul unora, poate fi o situatie mai dificila in sensul ca oamenii pot suferi de boli psihice foarte ciudate care sa le afecteze traiectoria politica pe termen lung si foarte lung. Cu siguranta blondele se incadreaza in aceasta categorie foarte restransa.

Cred in bancurile cu blonde de cand a aparut Elena Udrea in viata publica. Dar cat ar costa sa-si trateze tanti neuronu’? Pe medic sigur l-ar costa 366 de nopti pierdute si tot atatea flacoane de Diazepam. Cica doar in anii bisecti astrele ar putea fi o intr-o conjunctura favorabila schimbarilor in bine. Dar ce ar trebui sa faca ea ca sa se trateze? Si cu ce efecte? Beats me!

Ca urmare a sindromului de blonda (ne)prezidentiala, Udrea a inceput sa scrie la ea pe blog in felul urmator: “Pornesc de la un comentariu pe care l-am citit pe blog. Cineva ma critica pentru “rautatea politica” pe care am aratat-o intr-o emisiune televizata, referitor la alegerile din PSD. Asa se face ca, gandindu-ma daca are dreptate sau nu, am inteles eu insami care este motivul real al atitudinii mele, destul de caustice altfel“. Bafta noastra ca nu scrie editoriale. Dar inca ii mai avem pe Cartianu si pe Lupea. Si ei sunt doar inceputul.