Whatever

Citesc pe tot felul de site-uri ca foarte multi au o problema cu dezertarea din presa si implicarea in politica. Unde e problema? Faptul ca anumiti “analisti” vor sa vada cum e sa fi si ales, nu doar citit, e un experiment foarte bun pentru ei. Singura conditie de bun simt este ca acesti indivizi sa sa nu se intoarca la jurnale sa fie vocile oligarhilor.

Sa luam un exemplu relevant: Gabriela Vranceanu Firea. A fost jurnalista, a reprezentat guvernul in mandatul lui Mugur Isarescu, iar dupa terminarea mandatului a revenit in presa. De ce? Poate pentru bani, poate pentru alte scopuri. Oricum, nici asta nu conteaza, Problema este ca acum Firea conduce doua publicatii, un cotidian si o revista, si pe deasupra mai este moderator al unei emisiuni televizate, difuzata in prime time. Unde este impartialitatea? Despre obiectivism nu discut pentru ca nu este relevant. Cum isi poate justifica aceasta doamna invitatii si intrebarile?

Bineinteles, orice jurnalist bun are o relatie aparte cu sursele. Stie ce si cum sa le ceara. Se practica santajul finut sau grosolan, in functie de personaje. Insa se practica. E curios de vazut ce se va intampla cu fostii jurnalisti, care cunosc deja fenomenul, cum vor face ei fata relatiei jurnalist – fost jurnalist, actual politician. Cu siguranta ca lucrurile sunt mult mai complicate pentru ca fiecare are resurse. Din acest motiv consider ca nu trebuie ca un politician sa redevina jurnalist.

Pe langa toate aceste probleme care tin de culisele ambelor profesii, ramane de vazut ce proiecte vor propune jurnalistii transformati in politicieni. Vor initia oare o lege a presei doar de dragul de a demonstra ca au puterea? Vor avea grija ca stirile sa fie pozitive sau negative? Vor avea oare interesul ca acele campanii initiate de diverse institutii de presa sa se tranforme in legi? Vor aparea oare materiale despre ei pe motiv ca sunt santajati de nu-stiu cine? Tot ceea ce imi doresc este ca meciul sa fie fair si sa-l vad live.

Un nou termen pentru Insula Serpilor

Disputele intre Romania si Ucraina pe tema “Insulei Serpilor” nu par sa se transeze prea curand. Argumentele pro si contra vor fi exprimate si pe 1 septembrie la Curtea Internationala de Justitie. Nu cred ca se va ajunge la vreo concluzie, dar spectacolul poate fi interesant.

Dupa ani buni de judecata, istoria recenta a demonstrat ca subminarea legislatiei internationale nu este blamata decat de jurnalisti. Nimeni nu a facut vreun demers impotriva legii prin care Rada Suprema atribuia un nume unui teritoriu care nu era al Ucrainei. Nimeni nu a facut nimic pentru a demite un ambasador care sustine sus si tare ca Ucraina are dreptul de a fac orice pentru ca acest teritoriu este mostenire lasata de sovietici. So, nothing else matters.

Gandeste liber

Impresii despre ce se intampla

Nu am trait din plin comunismul. De fapt, pot spune ca nu l-am simtit pentru ca nu aveam varsta necesara sa inteleg multe lucruri. De altfel, era neinteresant, copil fiind, sa ma macine probleme politicii. In minte mi-au ramas, insa, cateva scene din perioada ‘90-’91, cand mergeam cu parintii la mitingurile din Piata Universitatii. Nu intelegeam care e scopul desfasurarii evenimentelor, insa vedeam totul de la inaltime de pe umerii tatalui meu. In imbulzeala care era, acolo ma simteam in siguranta.

Imi amintesc o mare de capete care se minunau in fata unui podium. Imi rasuna si acum in cap  vocile celor care scandau la unison lozinci, nume si alte insiruiri de cuvinte care nu aveau nicio noima pentru mine. Si daca ma uit acum pe imaginile filmate atunci, tot nu inteleg de ce s-au intamplat toate acele lucruri.

In urma cu ceva vreme, citeam intr-un editorial foarte bun urmatoarea concluzie: „Nicio bunastare nu e posibila intr-o societate de oameni neliberi”, citea atunci presedintele. Citea si uita. Libertatea controlata la gioale, intr-o tara in care ridicam din umeri si cantarim oferta prafuita a partidelor politice, e ceea ce ne oferiti si dumneavoastra, domnule Basescu. Nu putem spera decat ca uneori chiar rostiti adevarul. Cum spuneati, „oamenii vin si pleaca”!.

Cam asa se leaga si in mintea mea ideile. Au avut loc diverse revolutii sau lovituri de stat sau ce-or fi fost toate acele acte impotriva unui sistem nedefinit. Si toate astea pentru ce? Probabil ca multi au scos bani frumosi din iluziile poporului si atat. Altceva nu avem. Eu, ca simplu cetatean al acestui stat, nu pot spune ca apreciez pe cineva pentru ce a facut pentru condamnarea unui regim opresiv. S-au constituit diverse institutii, autoritati si comisii care au doar scopul de a constata ceea ce milioane de oameni au trait peste 20 de ani. Din pacate, traim intr-o perioada in care se fac studii ale caror concluzii converg catre ideea ca mai trebuie facute cercetari pentru determinarea unei cauze.

Possessed – Balanescu Quartet

balanescu

Kusturica

Bubamara – Emil Kusturica

Justificarea notelor obtinute la licenta (aviz pentru Adomnitei – proiect de lege populist, acum, ca vin alegerile)

Din punctul meu de vedere, una din cele mai grele, dar si cele mai importane situatii cand vine vorba de orice evaluare, fie ea licenta sau nu, o reprezinta justificarea notelor obtinute. Si nu oricum, ci o justificare oficiala, cu argumente unice, fara echivoc, notate intr-un barem elaborat in acord cu cerintele din lucrarea respectiva.

Eu, de exemplu, am avut parte de argumente incalificabile cand mi s-a dat nota 4 pe o lucrare la etica. Respectiv, individa care figureaza ca profesor mi-a spus ca am luat nota 4 pe motiv ca ea nu da nota 2. Evident, am intrebat-o de ce mi-ar da nota 2, iar ea mi-a raspuns ca nu am bibliografia necesara. Eu am considerat ca bibliografia poate fi si o parte din cursuri, iar ea mi-a spus ca notitele de curs nu sunt bibliografie. Pai si atunci de ce trebuie sa scriu la curs? Oricum, si fara bibliografie, tot nu s-ar fi ajuns la acea nota.

In cea de-a doua faza a discutiei, profesoara mi-a zis ca nu doar bibliografia este problema, ci si faptul ca nu intelege. As putea face aprecieri la capacitatile individei de intelegere, dar prefer sa rezum discutia purtata cu ea. Astfel, am inceput sa citesc paragraf cu paragraf ( nu foarte mult, pentru ca “lucrarea” ocupa 3/4 dintr-o pagina A4). Mi-a spus ca intelege. Apoi mi-a zis ca daca am o problema, sa merg la decan. Evident, nu am fost sa transez problema la decan, pentru ca, in opinia mea, situatia era foarte clara. Nu aveam nevoie de aprobarea decanului ca sa constat ca ea a facut un abuz, si l-a asumat prin folosirea unor argumente impertinente si continua sa fie profesoara.

Acum, dupa aceasta povestioara, sper sa initiez o petitie prin care sa cer initierea unui act normativ care sa aiba drept scop justificarea oficiala in termen de nu-stiu-cate zile a oricarei note obtinute in urma unei evaluari. Evident, aceasta nota explicativa se va face in urma unei sesizari depuse de oricine are legatura cu lucrarea respectiva.

Vreti ca profesorii sa va explice de ce picati la examene? 1) Da, pentru ca vreau sa stiu cum gandeste subiectele profesorul respectiv 2) Da, pentru ca vrea sa vad unde am gresit 3) Da, pentru ca vreau sa inteleg baremul 4) Nu, pentru ca oricum nu conteaza explicatiile, ci nota 5) Nu, pentru ca nu ma intereseaza nota, ci cunostiintele pe care le am 6) Nu, pentru ca deja m-am stresat prea tare ca am venit la examen View Results Make your own poll

Licenta la psihologie – versiunea psihopedagogie speciala (aviz pentru Adomnitei – sictir, baaaaaaa)

Valy a absolvit in acest an Facultatea de Psihologie, specializarea psihopedagogie speciala. A dat examenul de licenta, a fost evaluata si punctata, intr-o prima faza, cu 6,25. Dupa contestatie, nota s-a marit la 8. Motivul? Neintelegerea dintre cadrele didactice de care au interese diferite si, evident, sisteme diforme de evaluare.

Urmeaza evolutia evenimenteor si aprecierile de rigoare.

Proba scrisa a examenului de licenta s-a desfasurat pe 17 iunie, in amfiteatrul P3 al Facultatii de chimie de langa Academia Militara. Conditiile din acest amfiteatru sunt improprii oricarui examen. Bancile, daca se pot numi asa, sunt rupte, in cel mai fericit caz exista doar o stinghie pe care trebuie sa scrii. Parca aud si acum cuvintele sefului de catedra:” trebuie sa scrieti frumos si citet”. Imi zic: in asa conditii, nu prea cred, dar incerc, nu am alta solutie. Ne sunt communicate si subiectele, chiar accesibile.

Timpul a fost de 3 ore, am scris in tot acest timp 16 pagini, si eram increzatoare ca voi lua o nota buna. A doua zi s-au afisat rezultatele, notele au fost dezastruoase, studentii care au fost foarte buni pe parcursul celor 4 ani de facultate au luat note foarte mici, iar cei care au venit foarte rar au reusit sa obtina note incredibile.

In aceeasi seara in care am aflat rezultatele, l-am sunat pe profesorul coordonator si i-am spus nota, cu care nu am fost de acord. Nu zic ca lucrarea mea a fost de 10, dar nici de 6,25. Profesorul coordonator m-a sfatuit sa fac contestatie, rugandu-ma sa il sun a doua zi dimineata pentru a-mi spune mai multe despre cum trebuie procedat. Am depus contestatie a doua zi si m-am tot gandit cum au putut unii dintre colegii mei sa ia astfel de note mari, 8 sau 9, cand nu au scris despre sindroamele deficientei de intelect nimic, aspect notat cu 2 puncte… discutabil… zilele acestea, pana la aflarea rezultatului contestatiei au trecut foarte greu, mi-am spus ca neatentia unor profesori imi poate face viitorul brusc gri.

Pe 20 iunie a avut loc proba orala, la aceasta trebuia sa se intre in ordine alfabetica, dar nu s-a respectat acest aspect. Inainte de inceperea probei, profesorul coordonator a venit sa ma incurajeze, sa imi dea incredere ca totul va fi bine dupa contestatie, lucrurile se vor remedia. Mi-am facut curaj si am intrat printre primii la proba orala, unde urma sa am alte surprize.

Intrebarile adresate de profesorii din comisie, doi dintre ei finnd si prof care au corectat lucrarile scrise, nu aveau legatura cu tema lucrarii mele de licenta (specificul dislexo-disgrafiei la elevul deficient mintal de varsta scolara mica). Mi s-a reprosat ca obiectivele din lucrare nu sunt bine formulate, ceea ce contravine evident cu parerea profesorului coordonator sau ca unii subiecti au varsta cronologica mai mare, ceea ce ar anula unele rezultate obtinute. Acest ultim aspect a fost eronat, deorece alegerea subiectilor s-a facut dupa criteriul varstei scolare si nu dupa criteriul varstei cronologice.

Pe parcursul probei orale, comisia nu a acordat prea mare atentie prezentarii mele, frapant fiind faptul ca una dintre doamnele profesoare se uita pe geam, intoarsa cu spatele la mine iar o alta isi aranja fusta. La aceasta proba am luat 9,66, doi dintre profesorii din comisie acordandu-mi nota 10, iar unul nota 9.

In aceeasi zi cu proba orala s-au afisat si rezultatele la contestatii, unde am luat 8, deci o deiferenta foarte mare, de 1,75 puncte fata de nota initiala.

Licenta cu peripetii si gust amar pentru cineva care si-a dorit enorm sa faca aceasta facultate, pentru cineva pentru care tot ce a contat a fost pasiunea pentru meserie si dragostea fata de copii.

In acord cu spusele Valentinei, consider ca toti cei care permit ca asemenea mizerii sa se intample trebuie intampinati cu ropote de flegme si salutati intr-un stil barbar cu sintagma: “Hai, sictir in … !”.

Replici amuzante intre Basescu si o jurnalista de la RFI

Deci, Basescu nu se lasa si vrea sa faca impresie cu orice ocazie si iar face misto de cine poate. De data asta, s-a orientat spre o jurnalista de la Radio France International.

N.B. Trebuie observat si zambetul premierului, care nu s-ar fi gandit vreodata ca cineva il poate jigni pe Basescu.

Acum, daca ar fi sa vedem care are dreptate, cred ca este evident ca presedintele Romaniei are un argument solid sa nu raspunda la intrebare.

Trecand peste esenta intrebarilor, ma intreb de ce oare toti sustin ca doar Basescu a jignit, cand, prin raspunsul pe care l-a dat tipa in cauza, a calomniat un sef de stat? Evident, asta doar in ipoteza in care Basescu se simte jignit, dar din cate stiu eu, el nu prea are probleme de acest gen. E posibil sa ma insel, acum, ca suntem in campanie electorala.

Reversul madaliei vine, insa, de la bresla jurnalistilor, care ar fi trebuit sa se sesizeze si cu privire la comentariul pe care l-a facut ziarista, pentru ca este inadmisibil ca aceasta “fatuca” sa-si permita astfel un astfel de comportament in public, cu atat mai mult atunci cand este mediatizata.

La limita penibilului – se scindeaza PNL-ul inainte de alegerile generale?

Tariceanu ii cere demisia lui Orban din partid pe fondul rezultatelor slabe la alegerile locale. Acum, de ce ar face presedintele PNL acest demers? Exista mai multe optiuni exprimate de analistii mioritici, insa eu creditez versiunea care sustine ca Tariceanu vrea sa-si anihileze un eventual adversar in lupta pentru un nou mandat. In aceste conditii, nu cred ca Orban va pleca de bunavoie din PNL, iar la o intelegere nu cred ca se va ajunge. Astfel, o solutie ar putea fi scindarea partidului intre sustinatorii fostului viceprimar si cei ai premierului.

Acum, reiterand istoria recenta a demisiilor din PNL, imi amintesc de declaratiile facute cu ceva timp in urma de Tariceanu, care a spus de mai multe ori ca demisioneaza din functia de premier pe niste motive mult mai serioase. Evident, Tariceanu s-a gandit o data, a vorbit, si-a dat seama ca a comis o gafa, si-a retras declaratiile, iar s-a mai gandit putin si a dat alte dume. In sfarsit, dupa ce a fost penibil de prea multe ori, acest baiat, pe jumatate grec, cere demisia din partid a unuia dintre oamenii care fac ca imaginea PNL-ului sa nu fie atat de proasta precum este ea in realitate.

Motivele invocate de premier sunt absurde. Orban chiar a fost apreciat pentru campanie, si pe buna dreptate. Si mie mi-a placut atitudinea lui. Ar fi foarte interesant de vazut daca va candida Tariceanu pe un post care sa implice alegeri, ce scor va obtine? Nu cred ca va depasi marja de eroare din sondajele de opinie, cu toata mobilizarea liberalilor.

Dar de cate ori a candidat Tariceanu la alegeri? Niciodata, din cate imi amintesc eu. Pai daca nu ai fost acolo sa te promovezi in popor, sa faci impresie si sa mai fi si votat, de ce comentezi, dom’ne? Ce daca esti presedinte la PNL? Crezi ca esti mai destept daca ai pozitie in partid obtinuta cu bani grei?

Bai Tariceanule, mergi acasa, dormi o zi, mai dormi inca una si apoi ia-ti concediu pana la sfarsitul vietii matale de politician. Pune mana si citeste “Scufita Rosie” si “Alba ca zapada”, ia un pahar de cenusa si toarna-ti-l in cap si apoi mergi in Congo.