Apologia jurnalismului mioritic

29 02 2008

Citeam pe blogul Marianei frustrarile unui om care emite pretentii atunci cand citeste un ziar. Si asta mi se pare o stare de normalitate: sa te astepti sa citesti ceva interesant, real, veridic si coerent intr-un ziar, chiar daca il citesti pe net sau la biblioteca. Nici macar nu conteaza ca nu il cumperi. Il consumi. Altii platesc publicitatea. Deci, roata se invarte oricum.

Ieri, stirile din „Curentul” erau scrise intr-un mod golanesc. Inevitabil, te simti jignit cand in aproape tot ziarul vezi doar pamflete de stiri de cea mai proasta speta semnate de anumiti oameni care, probabil, au luat bac-ul dupa Vanghelie. Sigur, exagerez. L-au luat inainte, cand erau marcile la moda. Singurul material de bun-simt din numarul de ieri al acestui cotidian a fost editorialul Tiei Serbanescu. Atat.

Imi amintesc cand discutam cu niste oameni care lucreaza prin diverse institutii de presa si care imi spuneau un singur lucru: „eu trebuie sa-mi umplu pagina cu ceva. Daca am gasit subiectele si am OK-ul in sedinta de sumar, la revedere!”. Si ma gandesc la ce inseamna sa fii jurnalist. E o treaba destul de dificila.

Adica, de ce sa risti sa te dea nu-stiu-ce dobitoc in judecata pentru un subiect propriu si sa pierzi timpul prin tribunale aiurea cand poti, de exemplu, sa iei stirile de pe agentii cu copy-paste si sa bagi o poza de jumatate de pagina si ti-ai facut treaba? Ti-ai luat banii si ai fugit prin baruri sau pe la partide ca sa vezi cum aranjezi nu-stiu-ce deplasare cu Boc sau Nastase. Si mai iei niste bani si de acolo. Si esti in continuare jurnalist.

Si te da lumea la televizor, caci majoritatea celor din audiovizual sunt la fel ca tine. Si esti vedeta si toti trebuie sa se inchine in fata ta. Si iti permiti sa te isterizezi in redactie pentru ca doar esti sef. Si toti de langa tine ar trebui sa se simta prosti doar pentru ca tu te consideri destept. Si pentru ca tu esti mare jurnalist iti permiti sa-ti treci in cont resedinte si masini luate cu banii din campanii electorale si din publicitate. Si uneori, ai impertinenta sa-ti iei case prin ANL. Dar tu ramai un jurnalist dornic sa afle adevarul si sa dea informatia mai departe cui plateste mai bine. Si daca nu plateste nimeni, tii dosarul pentru tine si il folosesti mai tarziu. Dar, in general, lumea e darnica si ar face orice sa epateze. Si tu ajuti. Si ramai un jurnalist obiectiv, impartial, dornic sa arati publicului cat de nenorociti sunt politicienii sau patronii. 

Si daca vine un amarat de student de la o facultate de jurnalism la tine si te intreaba ceva, il masori de jos in sus si in 30 de secunde ii zici sa se care ca n-ai timp de el. Dar asta e unul din cazurile fericite, caci studentul stie din start ca nu are cu cine discuta. Exista situatii jenante generate de conflictele dintre doi editori care au ca repercusiuni jigniri la adresa studentilor veniti in practica. Si astia-micii nu sunt jigniti o data sau de doua ori, ci de fiecare data cand ii vede editorul si isi aminteste la cine au venit. Si astia sunt jurnalistii aia mari si tari, care isi permit sa injure pe oricine doar pentru ca ei apar la televizor sau pentru ca isi pun poza in ziar.

Si de la ei ar trebui sa invete toti studentii, caci, adeseori, ai nesansa ca multi indivizi de genul asta sa-ti fie profesori in facultate pentru ca, na, trebuie sa se promoveze si facultatea intr-un fel. Dar asta e partea goala a paharului.

Aia plina se rezuma la ce-si doreste fiecare. Daca vrei sa ai bani, sau reputatie, sau sa fii vertical, trebuie sa faci niste compromisuri tu cu tine. Nu le poti avea pe toate simultan. Si atunci, cand iesi de pe bancile facultatii, dupa ce ai constat ce si cum, spui ca e mai bine sa fii curat si destept. Eu asta spun. Spun ca toate vor veni la momentul oportun. Si pana acum nu m-am inselat.

Jurnalismul in Romania se va schimba odata cu politicienii. Stiu ca exista multi oameni de valoare care au ani buni de presa in spate si multe frustrari pentru cum au fost tratati cand erau novici in ale gazetariei. Oamenii astia nu sunt mediatizati. Poate ca e mai bine asa. Din cand in cand ma mai poate surprinde cate ceva. Si cred ca ei vor fi cei care vor face schimbarea. Si cred ca va fi in bine. Tot ce sper este sa apuc si eu vremurile in care nu vom avea voie sa facem rabat de la Codul deontologic al RSF. Doamne-Ajuta!

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: