Ororile televiziunii

5 08 2008

Din pacate, in aceasta seara, mi-a fost dat sa vad o imagine care mi-a provocat scarba la un post de televiziune de la care emit oarece pretentii. Un reporter sau colaborator al Antenei 3 s-a bagat pana la brau in apa de la inundatii si facea relatari de acolo. Langa individ era altimetru, cred, care arata exact la ce nivel a ajuns apa in comuna sau satul respectiv. Omul povestea cum creste apa, mai balanganea o mana prin apa, iar despre esenta problemei nu spunea nimic.

De ce a facut acest imbecil, ca tot este la moda cuvantul, un gest atat de idiot? Deja i-am dat doua calificative. E grav. Adica, empatizezi su situatia sinistratilor in alt mod, unul productiv si pentru constiinta sau imagine, dar si pentru bietii oameni. Ma intreb daca locuinta acelui reporter nu era cumva sub apa. Ce cauta ala acolo? Mi se pare extrem de important sa se faca presa, nu circ. Presa nu se face cand reporterii alearga dupa bietii oameni sa-i filmeze si sa-i intrebe cum s-a prabusit casa. Ala nu e subiect de reportaj, aia e o mizerie.

Au fost nenumarate cazuri in care se argumenteaza ca cei care apar pe sticla trebuie sa se „potriveasca” cu peisajul, asa ca, in functie de situatie, isi mai pun o basca pe cap, se imbraca nu-stiu cum sau, ce ma enerveaza cel mai tare, cand incepe un reportaj si se aude doar voce, iar imaginea e statica. Sictir. Ma intreb cum o fi oare daca se transmite chiar din morga INML, ce fac reporterii? Se urca pe masa ca sa empatizeze cu nefericitul?

Din pacate, am asistat in urma cu ceva timp la o stituatie penibila in care, intr-o misiune de salvare a unui copilas cazut intr-un put, pompierii se rugau de reporteri si de cameramani sa faca loc ca sa poata trece. In acel timp, copilul era blocat in put. Apogeul a fost atins atunci cand salvatorii le spuneau reprezentantilor mass-media sa nu mai stea pe marginea gropii pentru ca se surpa pamantul. Dar nu, ei tot acolo stateau. Putini au fost cei care au prins imagini clare cu copilul cand a fost dus la ambulanta pentru ca actiunea se desfasurase noaptea. Deci, copilul fost nevoit sa stea in acel put pentru ca presa trebuia sa vada. Dupa aceea, sa vezi goana pe jurnalisti pe la spitale sa caute copilul. O echipa de la Antena era la Marie Curie, alta era la Spitalul 9. Nu au reusit sa intre, bineinteles, caci de aceea erau pe afara. Si dupa toate astea, ce s-a intamplat: a aparut sau nu un material despre copil. Oricum, in presa scrisa „evenimentul” a fost eclipsat de un accident cu nu-stiu cati morti desfasurat ziua.  Deci, sictir ba!

Ma apuca greata cand ma gandesc la cate orgolii am intalnit. Editori, redactori-sefi si alte „somitati” la ele in ograda care vroiau sa aiba o mie de imagini degeaba. Nu zic ca  sunt toti la fel. Este evident ca sunt si oameni care judeca limpede si bine situatia. Insa despre acei oameni nu se vorbeste niciodata. SI atunci? It’s useless.

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: