Impresii despre ce se intampla

26 07 2008

Nu am trait din plin comunismul. De fapt, pot spune ca nu l-am simtit pentru ca nu aveam varsta necesara sa inteleg multe lucruri. De altfel, era neinteresant, copil fiind, sa ma macine probleme politicii. In minte mi-au ramas, insa, cateva scene din perioada ’90-’91, cand mergeam cu parintii la mitingurile din Piata Universitatii. Nu intelegeam care e scopul desfasurarii evenimentelor, insa vedeam totul de la inaltime de pe umerii tatalui meu. In imbulzeala care era, acolo ma simteam in siguranta.

Imi amintesc o mare de capete care se minunau in fata unui podium. Imi rasuna si acum in cap  vocile celor care scandau la unison lozinci, nume si alte insiruiri de cuvinte care nu aveau nicio noima pentru mine. Si daca ma uit acum pe imaginile filmate atunci, tot nu inteleg de ce s-au intamplat toate acele lucruri.

In urma cu ceva vreme, citeam intr-un editorial foarte bun urmatoarea concluzie: „Nicio bunastare nu e posibila intr-o societate de oameni neliberi”, citea atunci presedintele. Citea si uita. Libertatea controlata la gioale, intr-o tara in care ridicam din umeri si cantarim oferta prafuita a partidelor politice, e ceea ce ne oferiti si dumneavoastra, domnule Basescu. Nu putem spera decat ca uneori chiar rostiti adevarul. Cum spuneati, „oamenii vin si pleaca”!.

Cam asa se leaga si in mintea mea ideile. Au avut loc diverse revolutii sau lovituri de stat sau ce-or fi fost toate acele acte impotriva unui sistem nedefinit. Si toate astea pentru ce? Probabil ca multi au scos bani frumosi din iluziile poporului si atat. Altceva nu avem. Eu, ca simplu cetatean al acestui stat, nu pot spune ca apreciez pe cineva pentru ce a facut pentru condamnarea unui regim opresiv. S-au constituit diverse institutii, autoritati si comisii care au doar scopul de a constata ceea ce milioane de oameni au trait peste 20 de ani. Din pacate, traim intr-o perioada in care se fac studii ale caror concluzii converg catre ideea ca mai trebuie facute cercetari pentru determinarea unei cauze.

Anunțuri




Possessed – Balanescu Quartet

29 06 2008

balanescu





Kusturica

29 06 2008

Bubamara – Emil Kusturica





Justificarea notelor obtinute la licenta (aviz pentru Adomnitei – proiect de lege populist, acum, ca vin alegerile)

25 06 2008

Din punctul meu de vedere, una din cele mai grele, dar si cele mai importane situatii cand vine vorba de orice evaluare, fie ea licenta sau nu, o reprezinta justificarea notelor obtinute. Si nu oricum, ci o justificare oficiala, cu argumente unice, fara echivoc, notate intr-un barem elaborat in acord cu cerintele din lucrarea respectiva.

Eu, de exemplu, am avut parte de argumente incalificabile cand mi s-a dat nota 4 pe o lucrare la etica. Respectiv, individa care figureaza ca profesor mi-a spus ca am luat nota 4 pe motiv ca ea nu da nota 2. Evident, am intrebat-o de ce mi-ar da nota 2, iar ea mi-a raspuns ca nu am bibliografia necesara. Eu am considerat ca bibliografia poate fi si o parte din cursuri, iar ea mi-a spus ca notitele de curs nu sunt bibliografie. Pai si atunci de ce trebuie sa scriu la curs? Oricum, si fara bibliografie, tot nu s-ar fi ajuns la acea nota.

In cea de-a doua faza a discutiei, profesoara mi-a zis ca nu doar bibliografia este problema, ci si faptul ca nu intelege. As putea face aprecieri la capacitatile individei de intelegere, dar prefer sa rezum discutia purtata cu ea. Astfel, am inceput sa citesc paragraf cu paragraf ( nu foarte mult, pentru ca „lucrarea” ocupa 3/4 dintr-o pagina A4). Mi-a spus ca intelege. Apoi mi-a zis ca daca am o problema, sa merg la decan. Evident, nu am fost sa transez problema la decan, pentru ca, in opinia mea, situatia era foarte clara. Nu aveam nevoie de aprobarea decanului ca sa constat ca ea a facut un abuz, si l-a asumat prin folosirea unor argumente impertinente si continua sa fie profesoara.

Acum, dupa aceasta povestioara, sper sa initiez o petitie prin care sa cer initierea unui act normativ care sa aiba drept scop justificarea oficiala in termen de nu-stiu-cate zile a oricarei note obtinute in urma unei evaluari. Evident, aceasta nota explicativa se va face in urma unei sesizari depuse de oricine are legatura cu lucrarea respectiva.

Vreti ca profesorii sa va explice de ce picati la examene?

1) Da, pentru ca vreau sa stiu cum gandeste subiectele profesorul respectiv
2) Da, pentru ca vrea sa vad unde am gresit
3) Da, pentru ca vreau sa inteleg baremul
4) Nu, pentru ca oricum nu conteaza explicatiile, ci nota
5) Nu, pentru ca nu ma intereseaza nota, ci cunostiintele pe care le am
6) Nu, pentru ca deja m-am stresat prea tare ca am venit la examen

View Results

Make your own poll





Dezamagirea de la Bookfest

11 06 2008

Targul de carte de la Romexpo mi-a displacut complet in acest an din simplul motiv ca in perioada electorala majoritatea indivizilor lanseaza tot soiul de carti mai mult sau mai putin inspirate de consilieri foarte  apropiati. Am avut deosebita neplacere sa  aud un discurs despre  politica externa a Romaniei chiar din gura sefului SIE, Mihai Razvan Ungureanu. Cu toata simpatia pe care o port acestei persoane, mi se pare patetic ca Ungureanu sa vorbeasca despre ce ar trebui sa faca politicienii romani cand ies in lume, in contextul in care pe site-ul SIE sunt renegate serviciile de informatii de la Bruxelles. Dar poate ca Ungureanu isi pregatea discursul pentru campania prezidentiala.

O alta dezamagire pe care am trait-o la Bookfest a fost standul celor de la Adevarul. Un stand impecabil, colectii de lux cu Vintila Corbul si multi altii, organizare perfecta, carti suficiente si o atmosfera destinsa, excelenta pentru o lectura placuta. Am avut insa o singura problema cu acest stand: acolo trebuia sa fie o chestie de presa, nicidecum o prezentare a editurii Adevarul Holding.  Totusi, merita sa fie mentionat si Patriciu, pentru ca am  o vaga impresie ca a fost ideea lui.

In rest, organizarea de la Romexpo a fost anarhica, cu greu dibuiai standurile de prin diverse pavilioane. Noroc ca aveam o tentativa de harta si putin spirit de orientare in spatiu.

P.S.  Simo, eu citesc mai bine cartile online decat in print. Data viitoare stam pe net, ca sigur gasim din prima ce cautam.





O reintalnire placuta

11 03 2008

Ieri am avut parte de o revedere in plina strada cu unul dintre profesorii mei din liceu. Nu are sens sa dau nume sau sa apreciez aceasta persoana. Conversatia a fost, pentru prima data, cred, bilaterala. Poate si pentru ca vroiam sa stiu ce impresie are despre mass media. Si am aflat ca acest profesor are oroare de presa. Mi-a spus ca singura publicatie pe o savureaza este Romania Literara. Atat. Nu poate citi ziarele pentru ca sunt atatea interese in momentul in care scrii un text incat, poate, nu merita efortul sa intelegi nuanta. Printre multele lucruri pe care le-am auzit s-au numarat si cele despre bani. Si mi-a povestit ca au fost probleme cu plata salariilor si ca, o perioada, profesorul in cauza a trebuit sa traiasca din meditatii si imprumuturi. M-am intrebat de ce oare a facut acest gest si inca nu am gasit un raspuns.





Despre atitudine, in functie de perspectiva

8 03 2008

Unul din lucrurile care se practica in viata de zi cu zi are treaba cu asocierile. Intodeauna orice este asociat cu ceva usor reconscibil de fiecare dintre noi. De exemplu, Mutu este asociat cu H, Elvis al nostru este sotul sotiei sale iar fata aia combinata cu fotbalistul Chivu este femeia care se marita cu Chivu.

Cu ceva zile in urma il ascultam pe Badea care citea un titlu din EVZ, „Ziua femeii care se marita cu Chivu”, si, evident, comenta gestul oamenilor de la Ringier de a titra asa ceva. Intr-un fel, Badea avea dreptate. E un gest de marlanie sa scrii la modul asta. Dar, daca ma gandesc un pic, Badea cum face asocierile? Nu zice de unu si altu ca „e ala care a facut nu-stiu-ce”? Si asta nu e gest de marlanie? Sau el are voie sa vorbeasca asa pentru el e Badea si face rating OTV-ist?

P.S. Pentru toti maniacii deontologi care fac spagi la greu din campanii… cele mai ieftine texte sunt alea de opinie. Deci… vedeti cum negociati spatiul editorial sa va luati banii pe numarul de puncte atinse.