Zeflemeaua… sau ce insemna un ziar pamfletar pe la 1900 si un pic

29 02 2008

„Zeflemeaua” a fost un saptamanal pamfletar asemanator intr-o anumita masura cu „Academia Catavencu” de pe vremea cand Nastase se autoinvita la nevestele „catavencilor” ca sa demonstreze ca nu e homosexual. Ziarul s-a lansat in 1901 si aborda preponderent subiectele politice si culturale. In publicatia respectiva singurele poze erau cele din reclame. In rest, era doar text asezat pe trei coloane. Simplu, curat si lizibil.

Am savurat articolele cu aceeasi placere cu care reciteam in copilarie schitele lui Caragiale. Diferenta dintre cum se scriau pamflete atunci si cum se scriu ele dupa mai bine de o suta de ani este semnificativa in perspectiva metaforelor. La inceputul secolului XX se preferau sintagmele folosite cu succes acum in diplomatia romana de Cioroianu, dar intr-o maniera foarte simpatica. In „Zeflemeaua” se publicau poezii, schite miniaturizate si povestiri cu tente moralizatoare. Existau cazuri in care saptamanalul facea apel in special la conducerea Teatrului National sa faca ceva ca sa atraga populatia la spectacole. Deci, partea culturala a societatii de atunci era importanta si pentru ziaristi.

Unul din lucrurile care m-au amuzat de prima data a fost adresa redactiei. Sediul publicatiei era in ceea ce se numea la vremea respectiva Piata Teatrului, „d’asupra Berariei Cooperative”. Cred ca asta era in locul hibridului de sticla de pe  Calea Victoriei, construit pe ruinele fostului Teatru National. Iata cum evolutia sterge urmele istoriei. Bine ca mai exista printurile.

Si pentru ca am atins acele foi vechi de mai bine de un secol, redau doua „articole” din saptamanalul „Zeflemeaua”, nr. 53, publicat duminica, 20 septembrie 1902:

„Musiu Mitica-i un magar …

Mitica, la o mustarie,

C’o dama si c’un lautar,

A’ncins o strasnica betie…

Musiu Mitica-i un magar.

Caci pe cand dansa-o face lata,

Intr-o casuta din Gramont

Sughita dulcea-i fidansata

Gandind la el taman la pont.

Si lacrimi calde picureaza

Din ochii-i mari si blanzi de bou

Peste papucii ce luceraza

Sa-i dea ingrantului cadou.

Vai, stiu tot! …O anonima

A avizat-o c’o traduci.

Musiu Mitica, faci o crima!…

Pierzi bunatate de papuci.

Tarascon”

„Epigrama

Redactorilor de la «Dorobantul»

Au vrut sa plece la Canada,

Dar n’aveau bani pentru transport,

S’au emigrat atunci… in presa –

Ba inca fara pasaport!

N. Vames”

Deci, probabil ca de atunci se pastreaza rivalitatile intre redactii. Sau poate ca de mult mai mult timp…