Ce ma oripileaza in presa

5 06 2008

Ok. Suntem in campanie electorala, trebuie sa fie sustinuta o doctrina, ar trebui sa existe o ideologie care sa guverneze spiritul jurnalistic si cu toate acestea, nu se intampla nimic. Cum negarea negatiei inseamna adevar, deduc ca cea mai mare problema este poluarea. Toata lumea face economie la orice, sprijina actiunile de ecologizare, promoveaza interesele oamenilor verzi, inclusiv pe acelea ale patronului de la REBU.

Astfel, sa fi jurnalist in asemenea conditii mi se pare de domeniul fantasticului, motiv pentru care ma solidarez cu cei care au simtit pe pielea lor ce inseamna sa fii un om principial si sa ti se dea si peste bot si peste principii si sa fi trecut in rezerva pe motiv ca ala care te plateste vrea asta, fara niciun argument redutabil.

Eu nu am trecut prin asa ceva pentru ca nu am avut sansa sa practic jurnalismul in adevaratul sens al cuvantului, insa am vorbit cu niste personaje care au mai multi ani de presa decat are Vanghelie ani de scoala. Si situatia era clara: esti novice, stai pe butuci, taci si incasezi pana te saturi, si apoi ai doua sanse: fie ai bafta, fie pleci. Teoretic, in presa nu prea exista versiunea „imi dau demisia” pentru ca speculatiile de orice gen vor lasa sa se inteleaga ca, oricine ai fi, ai fost dat afara pentru ca si deoarece ai comis-o cand era bezna si nu te-a vazut nimeni. Si aici se platesc polite de mai multe tipuri, pornind de la sicane pana la atacuri intre institutii. Dar cum anul 2008 este predestinat alegerilor de orice fel, sper sa reusesc sa aleg calea dreapta, adica versiunea utopica a jurnalismului. Multumesc anticipat celor care imi ureaza calatorie sprancenata.

Anunțuri




Apologia jurnalismului mioritic

29 02 2008

Citeam pe blogul Marianei frustrarile unui om care emite pretentii atunci cand citeste un ziar. Si asta mi se pare o stare de normalitate: sa te astepti sa citesti ceva interesant, real, veridic si coerent intr-un ziar, chiar daca il citesti pe net sau la biblioteca. Nici macar nu conteaza ca nu il cumperi. Il consumi. Altii platesc publicitatea. Deci, roata se invarte oricum.

Ieri, stirile din „Curentul” erau scrise intr-un mod golanesc. Inevitabil, te simti jignit cand in aproape tot ziarul vezi doar pamflete de stiri de cea mai proasta speta semnate de anumiti oameni care, probabil, au luat bac-ul dupa Vanghelie. Sigur, exagerez. L-au luat inainte, cand erau marcile la moda. Singurul material de bun-simt din numarul de ieri al acestui cotidian a fost editorialul Tiei Serbanescu. Atat.

Imi amintesc cand discutam cu niste oameni care lucreaza prin diverse institutii de presa si care imi spuneau un singur lucru: „eu trebuie sa-mi umplu pagina cu ceva. Daca am gasit subiectele si am OK-ul in sedinta de sumar, la revedere!”. Si ma gandesc la ce inseamna sa fii jurnalist. E o treaba destul de dificila.

Adica, de ce sa risti sa te dea nu-stiu-ce dobitoc in judecata pentru un subiect propriu si sa pierzi timpul prin tribunale aiurea cand poti, de exemplu, sa iei stirile de pe agentii cu copy-paste si sa bagi o poza de jumatate de pagina si ti-ai facut treaba? Ti-ai luat banii si ai fugit prin baruri sau pe la partide ca sa vezi cum aranjezi nu-stiu-ce deplasare cu Boc sau Nastase. Si mai iei niste bani si de acolo. Si esti in continuare jurnalist.

Si te da lumea la televizor, caci majoritatea celor din audiovizual sunt la fel ca tine. Si esti vedeta si toti trebuie sa se inchine in fata ta. Si iti permiti sa te isterizezi in redactie pentru ca doar esti sef. Si toti de langa tine ar trebui sa se simta prosti doar pentru ca tu te consideri destept. Si pentru ca tu esti mare jurnalist iti permiti sa-ti treci in cont resedinte si masini luate cu banii din campanii electorale si din publicitate. Si uneori, ai impertinenta sa-ti iei case prin ANL. Dar tu ramai un jurnalist dornic sa afle adevarul si sa dea informatia mai departe cui plateste mai bine. Si daca nu plateste nimeni, tii dosarul pentru tine si il folosesti mai tarziu. Dar, in general, lumea e darnica si ar face orice sa epateze. Si tu ajuti. Si ramai un jurnalist obiectiv, impartial, dornic sa arati publicului cat de nenorociti sunt politicienii sau patronii. 

Si daca vine un amarat de student de la o facultate de jurnalism la tine si te intreaba ceva, il masori de jos in sus si in 30 de secunde ii zici sa se care ca n-ai timp de el. Dar asta e unul din cazurile fericite, caci studentul stie din start ca nu are cu cine discuta. Exista situatii jenante generate de conflictele dintre doi editori care au ca repercusiuni jigniri la adresa studentilor veniti in practica. Si astia-micii nu sunt jigniti o data sau de doua ori, ci de fiecare data cand ii vede editorul si isi aminteste la cine au venit. Si astia sunt jurnalistii aia mari si tari, care isi permit sa injure pe oricine doar pentru ca ei apar la televizor sau pentru ca isi pun poza in ziar.

Si de la ei ar trebui sa invete toti studentii, caci, adeseori, ai nesansa ca multi indivizi de genul asta sa-ti fie profesori in facultate pentru ca, na, trebuie sa se promoveze si facultatea intr-un fel. Dar asta e partea goala a paharului.

Aia plina se rezuma la ce-si doreste fiecare. Daca vrei sa ai bani, sau reputatie, sau sa fii vertical, trebuie sa faci niste compromisuri tu cu tine. Nu le poti avea pe toate simultan. Si atunci, cand iesi de pe bancile facultatii, dupa ce ai constat ce si cum, spui ca e mai bine sa fii curat si destept. Eu asta spun. Spun ca toate vor veni la momentul oportun. Si pana acum nu m-am inselat.

Jurnalismul in Romania se va schimba odata cu politicienii. Stiu ca exista multi oameni de valoare care au ani buni de presa in spate si multe frustrari pentru cum au fost tratati cand erau novici in ale gazetariei. Oamenii astia nu sunt mediatizati. Poate ca e mai bine asa. Din cand in cand ma mai poate surprinde cate ceva. Si cred ca ei vor fi cei care vor face schimbarea. Si cred ca va fi in bine. Tot ce sper este sa apuc si eu vremurile in care nu vom avea voie sa facem rabat de la Codul deontologic al RSF. Doamne-Ajuta!





Inca mai cred in schimbare

24 02 2008

In general, sunt o persoana pesimista, care nu prea bune botu’ la discursul lui Basescu, al lui Tariceanu sau al altor indivizi dornici de afirmare la tembelizor. Totusi, incep sa cunosc din ce in ce mai multi oameni care s-au schimbat foarte tare si nu stiu de ce, dar asta imi deschide noi orizonturi. Poate din cauza varstei, poate din cauza altor factori, refuz sa cred ca Romania e un capat de lume.

De curand, am vorbit cu o colega de facultate care a fost plecata cu o bursa la Grenoble. In principiu, eu si fata asta nu ne intelegeam deloc. Adica eu ziceam ceva, zicea si ea ceva care sa ma oftice, ne sicanam putin si asta era. Alte tangente nu erau. Acum, dupa ce a „calatorit” prin tari straine si, intr-un final, a ajuns acasa, am iesit la un cico sa socializam. Speram sa nu degenereze in altceva. Din fericire, a fost OK. Am vorbit despre multe. Ne-am intalnit si prin facultate, i-am amintit de niste chestii destul de aiurea pe care le-a spus si, ciudat, dar e prima persoana pe care o cunosc care a spus ca era mica cand a comis-o si ca plecarea din tara i-a prins bine. Si e mare lucru asta.

Cam cati oameni fac asta? Nici unul. Cam de ce e nevoie ca tu, individ al acestei societati, sa admiti ca ai gresit? Cu exceptia lui Basescu, care, in afara de „imi cer scuze” sau „imi pare rau”, nu prea stie sa zica altceva, nimeni nu zice nimic. Nimeni nu recunoaste ca a dat o duma. Experta in domeniu e Udrea, care, dupa ce a comis-o, vine si explica ca, de fapt, nu asta a vrut sa zica. A mai fost in aceeasi postura si Abramburica, dar ea poate avea scuza ca este bruneta.





De ce nu merg la vot

21 02 2008

Toate sondajele dau cifre despre sustinerea partidelor politice in randul electoratului. Nu cred in aceste sondaje pentru ca, si cu STAS-ul in fata, putem fi prostiti fara retineri de oameni care au interesul sa avanseze cifre bune pentru un anumit partid. De fapt, au interesul sa promoveze un individ, nu tocmai un partid. Oricum, si daca nu as tine cont de cifrele la care, inevitabil, trebuie sa te raportezi intr-o discutie, ma gandesc ca, din noua milioane de indivizi cu drept de vot, circa 20% sunt plecati din tara, iar dintre cei care sunt in Romania, jumate sunt integrati in partide si restul nu merg la vot. Deci asta e prima dovada ca sondajele au o marja de eroare mai mare de 3%.

In consecinta, daca merg la vot, ma incadrez in marja de eroare specifica oricarui proces de contorizare. La fel sunt si cei zece mii de indivizi care voteaza pe bune, fara sa fie platiti sau somati la intrarea in sectia de votare. Deci, de ce sa merg la vot, daca nu conteaza?





Iluzii despre fair-play-ul dambovitean

15 02 2008

OK. Deci Basescu continua sa atace in nestire pe oicine. Politicienii sunt intre ei cand se injura. Nu prea conteaza, caci ei se cunosc de ani de zile, au fost prieteni si apoi au devenit dusmani, si iarasi prieteni.

Ce ma deranjeaza foarte tare este atunci cand presedintele, o institutie in sine a statului, ataca presa, o jigneste si creste in sondaje din cauza asta. E un gest deplasat sa jignesti in masa alti  oameni, cum ar fi cei din presa, pe care, in princpiu, nu-i cunosti. Cei pe care ii stii sunt patronii lor si cred ca ar trebui sa se faca o distinctie. Nu cred ca s-a pus vreodata problema ca in Romania sa se solidarizeze ziaristii cu patronii de presa. Si asa, daca Basescu ar ataca patronii de presa pe niste argumente logice si demonstrate, probabil ca ar avea mai mlt succes off the record in randul jurnalistilor.

De exempu, presedintele ar putea „abuza” de cateva paragrafe din Constitutie, cum ar fi cel care spune ca, la cererea unei autoritati, se poate afla sursa veniturilor in mass-media. Chiar daca acest paragraf incalca regulile concurentei, e un intrument inca legal pentru a putea demonstra opiniei publice, cum ar fi simplilor cetateni, ca presa joaca mai murdar decat o face presedintele. Evident, atunci ar fi afectat si Partidul Democrat Liberal care, prin diversi membri, sprijina anumite organizatii de presa. Dar e foarte probabil ca presedintele sa reuseasca sa puna accentul pe alte partide in situatia in care ar face „deconspirarea”. Evident, in acest joc ar putea fi angrenate si alte institutii conduse de alte partide, lucru foarte interesant pana la un punct, atunci cand vor intervenii ONG-urile care apara presa si cele care sprijina piata libera.

Pe un precedent deja creat, cazul demisiei lui Chireac de la Gandul pe fondul intermedierii de aparatura Motorola pentru STS, s-ar putea ca multi dintre patroni sa se concentreze pe alte lucruri decat pe profit, cel putin o perioada. S-ar putea, de asemenea, ca CRP sa aiba o alta atitudine cand se discuta de fabricarea materialelor pentru campanii. Exista insa o sansa foarte mare ca un astfel de demers sa nu se faca niciodata pentru ca suntem in an electoral iar presa joaca un rol crucial in materie de partizanat politic. Si atunci, ma intreb cum se pot respecta alte paragrafe constitutionale care spun ca jurnalistii sunt obligati sa informeze corect, iar orice cetatean care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei trebuie sa dea dovada de buna-credinta atunci cand face ceva? Deci, ne aflam in continuare in acelasi cerc de influenta si manipulare in care totul de negoiciaza, indiferent de vointa noastra, a poporului.





Deziderat antisocial

26 11 2007

Vreau sa-l vad pe Vadim in camasa de forta si pe Becali orietand oile prin minunata noastra tara. Vreau sa-l vad pe Basescu capitan pe un vas de croaziera iar pe Elena Udrea stewardesa. Vreau ca Vacaroiu sa se pensioneze anticipat din motive de ciroza. Vreau sa-l platesc pe Orban sa danseze precum Basescu. Vreau ca Tariceanu munceasca pentru Boureanu intr-un atelier de motociclete. Citește restul acestei intrări »





Special 10X

12 11 2007

Azi mi s-a intamplat o chestie draguta. O colega care avea sau nu ce face ne-a pus tema la engleza pe grup din propria initiativa. Adica, a scris toate cerintele de pe o foaie si le-a dat drumul pe grup. Multi ar fi putut face asta daca ar fi vrut, in primul rand, si daca ar fi avut timp sau chef. Citește restul acestei intrări »